Dictionar

provocator de vomă; vomitiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vomitus excitans; nauseam excitans; emeticus
2. FR nauséeux; nauséabond; provoquant des vomissements
3. EN exciting vomiting; causing nausea
4. DE Brechreiz erregend
5. RU вызывaющий рвоты
6. HU hánytató; hánytatószer
 

vomitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vomitif)

1. (medicament) care provoacă voma; emetic.
 

vomitiv; emetic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vomicosus; vomicus; vomitorius
2. FR vomitif; émétique
3. EN vomitive; emetic
4. DE brechenerregend; Brechreiz verursachend
5. RU рвотный
6. HU hánytató, hánytatószer
 

antiemetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
 

emetic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émétique, lat. emeticus)

1. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv.
2. (prin extensie) orice medicament cu proprietăți vomitive.
3. (var.) emetica, (înv.) emeticon.
 

-EMETIC

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -émétique, cf. lat. emeticus, gr. emetikos „care provoacă vomă”)

1. „care provoacă vomă, vomitiv”.
 

ipeca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ipéca)

1. (farmacologie) pulbere a rădăcinii de ipecacuana, conținând mai mulți alcaloizi și care se folosește ca expectorant sau vomitiv.
 

ipecacuana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ipécacuana)

1. plantă din America de Sud, cu rădăcină folosită ca expectorant și vomitiv; ipeca.
 

vomitiv; emetic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vomicosus; vomicus; vomitorius
2. FR vomitif; émétique
3. EN vomitive; emetic
4. DE brechenerregend; Brechreiz verursachend
5. RU рвотный
6. HU hánytató, hánytatószer