OK
X
admira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)
1.
a
privi,
a
prețui
cu
sentimente
de
încântare,
de
mirare
și
plăcere.
admirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1.
vrednic
de
admirat;
încântător,
minunat.
admirație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admiration, lat. admiratio)
1.
sentiment
de
încântare,
de
apreciere
deosebită
(față
de
cineva
sau
de
ceva).
admirativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admiratif, lat. admirativus)
1.
(adesea
adverbial)
care
exprimă,
care
arată
admirație.
admirator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. admirateur, lat. admirator)
1.
(persoană)
care
admiră
ceva
sau
pe
cineva.
2.
~
secret
=
cineva
care
admiră
o
altă
persoană,
dar
își
păstrează
identitatea
secretă
față
de
acea
persoană.
autoadmira
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + admira)
1.
a-și
admira
propriile
calități.
2.
a
se
admira.
admirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1.
vrednic
de
admirat;
încântător,
minunat.
admirativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admiratif, lat. admirativus)
1.
(adesea
adverbial)
care
exprimă,
care
arată
admirație.
admirator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. admirateur, lat. admirator)
1.
(persoană)
care
admiră
ceva
sau
pe
cineva.
2.
~
secret
=
cineva
care
admiră
o
altă
persoană,
dar
își
păstrează
identitatea
secretă
față
de
acea
persoană.
adorabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adorable, lat. adorabilis)
1.
vrednic
de
adorat;
fermecător;
admirabil.
adorație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)
1.
iubire,
admirație
nemărginită.
2.
divinizare,
venerație.
adulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)
1.
faptul
de
a
adula;
admirație
fără
margini,
flatare
excesivă;
adulare.
2.
(var.)
adulațiune.
3.
(antonime)
detestare,
disprețuire.