Dictionar

adula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguși, a flata în chip servil.
 

adular

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. (geol.) varietate de ortoză transparentă, cu reflexe argintii, făcând parte din grupa silicaților, subgrupa tectosilicaților și familia feldspaților.
 

adulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
 

adulator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; lingușitor.
 

radulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. radula)

1. limbă aspră la unele moluște, servind la roaderea hranei.
 

adulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
 

compliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compliment)

1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență.
 

lingușire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. linguși)

1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură.
 

devoție

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. dévotion)

1. atașament față de religie, față de practicile religioase; devotament și zel manifestate în cinstirea lui Dumnezeu sau a sfinților.
2. (prin ext.) adulare, sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de o persoană sau un lucru.
3. (sin.) devoțiune.
 

lingușie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (linguși + -ie)

1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; adulare, lingușeală, lingușitură.
2. gest, act, care vizează să câștige favoarea cuiva; vorbă, atitudine lingușitoare.
 

RADULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. radula „rașpel, pilă”)

1. „radulă, lamă cu dințișori”.