OK
X
abderit
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)
1.
om
simplu,
mărginit
și
caraghios.
acuminat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)
1.
(bot.;
despre
organe)
terminat
cu
un
vârf
lung
și
ascuțit.
2.
(bot.)
cu
vârful
lung
ascuțit
și
cu
marginile
concave
(capsulă,
frunză,
petală).
acut, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)
1.
ascuțit,
pătrunzător.
2.
(despre
durere)
intens,
violent.
3.
(despre
boli)
cu
evoluție
rapidă.
4.
(despre
sunete)
înalt,
ascuțit.
5.
(bot.)
cu
vârf
scurt
și
ascuțit,
apropiat
de
90°,
având
marginile
drepte
sau
slab
convexe
(frunză,
fruct).
6.
(bot.)
cu
muchia
ascuțita
(tulpină).
adorație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)
1.
iubire,
admirație
nemărginită.
2.
divinizare,
venerație.
adulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)
1.
faptul
de
a
adula;
admirație
fără
margini,
flatare
excesivă;
adulare.
2.
(var.)
adulațiune.
3.
(antonime)
detestare,
disprețuire.
alee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allée)
1.
drum
într-un
parc,
într-o
grădină,
pe
margini
cu
arbori,
flori.
2.
stradă
îngustă;
intrare.
3.
înșiruire
pe
două
rânduri
a
unor
elemente
arhitectuale.