OK
X
flata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. flatter)
1.
a
lăuda
peste
măsură;
a
măguli.
adula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)
1.
a
linguși,
a
flata
în
chip
servil.
adulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)
1.
faptul
de
a
adula;
admirație
fără
margini,
flatare
excesivă;
adulare.
2.
(var.)
adulațiune.
3.
(antonime)
detestare,
disprețuire.
apendice/apendice
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)
1.
prelungire
a
intestinului
gros,
care
pornește
de
la
cec2.
2.
organ
al
unor
aparate
anatomice
la
artropode,
arahnide,
crustacee
etc.
3.
parte
a
unui
lucru
ca
o
prelungire
a
acestuia.
4.
element
fonic
suplimentar
care
însoțește
articulația
unui
sunet.
5.
supliment,
adaos
la
o
lucrare;
anexă.
6.
(anat.)
~
ileo-cecal
=
mică
prelungire
a
tubului
intestinal
aflată
în
partea
inferioară
a
cecumului.
asteism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astéisme)
1.
figură
retorică
constând
în
deghizarea
unei
laude
sau
a
unei
flatări
sub
aparența
blamului
ori
a
reproșului.
atmosferă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)
1.
strat
de
aer
care
înconjură
unele
corpuri
cerești.
2.
masă
de
gaze
aflată
într-un
spațiu
în
care
se
produce
o
reacție
fizico-chimică.
3.
(fig.)
stare
de
spirit;
mediu,
cadru,
ambianță.
4.
unitate
de
măsură
a
presiunii.
bractee
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bractée)
1.
(bot.)
frunză
sau
frunzișoară,
deseori
colorată,
care
însoțește
o
floare
sau
o
inflorescență.
2.
(bot.)
frunzuliță
verde
sau
divers
colorată,
aflată
la
baza
pedunculului
floral.