OK
X
inflorescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inflorescence)
1.
mod
de
dispunere
a
florilor
pe
tulpină
sau
pe
ramurile
plantei.
2.
totalitatea
acestor
flori.
amarant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)
1.
plantă
erbacee
cu
inflorescență
în
formă
de
spic,
cu
flori
mici,
purpurii,
galbene
sau
albeIadj.
inv.,
s.
n.
(colorant)
roșu-violet.
ament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. amento, lat. amentum)
1.
inflorescență
racemoasă
cu
flori
mici,
unisexuate;
mâțișor.
amentiform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amentiforme)
1.
(despre
inflorescență)
în
formă
de
ament,
de
mâțișor;
amentaceu.
antodiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anthode)
1.
(bot.)
inflorescență
alcătuită
din
flori
sesile
înghesuite
unele
în
altele;
calatidiu,
capitul.
botriocimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. botryocyme)
1.
inflorescență
cu
ramificațiile
principale
cimoase,
iar
cele
secundare
recemoase.
bractee
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bractée)
1.
(bot.)
frunză
sau
frunzișoară,
deseori
colorată,
care
însoțește
o
floare
sau
o
inflorescență.
2.
(bot.)
frunzuliță
verde
sau
divers
colorată,
aflată
la
baza
pedunculului
floral.