Dictionar

profesionist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Professionist)

1. s. m. f., adj. (cel) care exercită o profesiune, o artă, un sport etc. pe baza unei pregătiri corespunzătoare, remunerat pentru aceasta.
2. s. f. femeie care practică moravurile ușoare.
 

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.
 

aeromodelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (aeromodel + -ist, cf. fr. aéromodéliste)

1. persoană profesionistă sau amatoare care practică aeromodelismul.
 

amator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. amateur, lat. amator)

1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva.
2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.
 

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
 

audiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Audiologe)

1. medic specialist în audiologie.
2. profesionist din domeniul sănătății care diagnostichează, tratează și/sau gestionează tulburările de auz și echilibru.
 

baladist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (baladă + -ist)

1. compozitor de balade; cântăreț, în special un cântăreț profesionist care interpretează balade.