colonie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT colonia
2. FR colonie
3. EN colony
4. DE Kolonie
5. RU колония
6. HU sejtkolónia, sejtcsalád

colonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină.
4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun.

colonie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /eau de/ Cologue)

1. apă de C~a = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale.

semicolonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + colonie)

1. țară formal independentă, dar care de fapt se află în stare de dependență politică și economică față de un stat imperialist.

cenobiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cenobio, lat. cenobium)

1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.

centumvir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. centumvir)

1. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile.
2. magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie.

colonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colonial)

1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acțiune de asuprire și subjugare economică, politică și națională, în colonii.

coloniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coloniser)

1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară.
2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit).
3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni.
4. a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat.

cultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. culture, lat. cultura)

1. totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în decursul vremurilor.
2. totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva.
3. ~ generală = ansamblu de cunoștințe necesare unui individ în viața zilnică; ~ de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare.
4. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale și spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă.
5. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obține recolte bogate de la plantele de cultură.
6. plante de ~ = plante cultivate de om.
7. teren cultivat cu anumite plante.
8. creștere, prăsire a unor animale.
9. creștere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel.
10. ~ fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică și sport; educație fizică.

decoloniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décoloniser)

1. a desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări, a unui teritoriu.