OK
X
vincibil, -ă
Parte de vorbire:
adj. (rar)
Etimologie: (it. vincibile, fr. vincible, lat. vincibilis)
1.
care
poate
fi
învins;
care
poate
fi
câștigat.
2.
(antonim)
invincibil.
imbatabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. imbattable)
1.
care
nu
poate
fi
bătut,
învins,
depășit;
invincibil.
2.
(antonim)
vincibil.
insuperabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. insuperabile, lat. insuperabilis)
1.
invincibil.
2.
de
nedepășit.
invincibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. invincible, lat. invincibilis)
1.
care
este
imposibil
de
învins
în
luptă
sau
în
competiții;
de
neînvins,
imbatabil.
2.
(antonim)
vincibil.
invincibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. invincibilité)
1.
calitatea
de
a
fi
invincibil.
vincibil, -ă
Parte de vorbire:
adj. (rar)
Etimologie: (it. vincibile, fr. vincible, lat. vincibilis)
1.
care
poate
fi
învins;
care
poate
fi
câștigat.
2.
(antonim)
invincibil.