bugetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. budgétaire)

1. referitor la buget, din (de) buget.
2. instituție ~ă = instituție ale cărei venituri se varsă integral în buget; exercițiu ~ = perioadă de executare a bugetului statului.

bugetivor, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. budgétivore)

1. (depr.) care trăiește în mod parazitar din bugetul statului.
2. II. (depr.) persoană (sau instituție) care trăiește din bugetul de stat; (înv.) bugetofag.

executare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (executa)

1. acțiunea de a (se) executa.
2. ~a bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget.

exercițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exercice, lat. exercitium)

1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
2. mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice.
3. metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta.
4. temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate.
5. exercitare, îndeplinire.
6. ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar.
7. în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal.

ordonator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ordonnateur)

1. adj. care pune în ordine, organizează; care dă o imagine sistematică, sintetică.
2. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri și cheltuieli al unui stat, al unei instituții.

manageria

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (manager)

1. a exercita functia de manager; a gestiona interesele unui sportiv, actor etc.
2. a administra, a gestiona o afacere; a conduce o întreprindere.
3. (prin analogie) a-și gestiona bugetul propriu, a-și organiza viața socială, munca, timpul liber.