Dictionar

aerocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocèle)

1. formație tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.
 

anticalofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + calofilie)

1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.
2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.
3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.
 

apoplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

1. pierdere totală a conștiinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
 

decoromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décoromanie)

1. manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive.
 

discheratoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyskératose)

1. îngroșare a pielii ca urmare a înmulțirii excesive și neregulate a celulelor stratului cornos al epidermei.
 

eminescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.