romanesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. romanesque)

1. cu caracter de roman, propriu romanului.
2. fantezist, imaginar.
3. (fam.) visător.

dero

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (de[tergent] + ro[românesc])

1. denumire comercială a unui detergent românesc.

dulcinee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dulcinée)

1. (deseori depr.) femeie care inspiră o pasiune vie și romanescă; eroină a unui amor ridicol.

eminescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.

fotoroman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photo-roman)

1. intrigă romanescă sau polițistă sub formă de fotografii însoțite de texte.

gerovital

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gero- + vital)

1. medicament românesc pe bază de procaină utilizat în preîntâmpinarea procesului de îmbătrânire a celulelor.

mioritic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: („Mioriţa“ + -/t/ic)

1. din balada populară „Miorița”.
2. care amintește de „Miorița”.
3. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont.
4. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent.