Dictionar

eminescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.
 

figurat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. figuré, lat. figuratus)

1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obișnuit.
2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1).
3. elemente ~e = celulele din sânge.
 

ingambament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ingambamento, după fr. enjambement)

1. procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement, rejet (3).
 

meistergesang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Meistergesang)

1. totalitatea creațiilor poetice cu caracter didactic ale meistersängerilor.
 

panelenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. panhellénique)

1. referitor la panelenism; panelenistic, panelenist.
2. care se raportează, aparține tuturor grecilor.
3. serbări ~e = serbări organizate în cinstea zeilor, la care participau tineri veniți din toate părțile Greciei antice și la care aveau loc întreceri atletice, muzicale și poetice.
 

poetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. poétique, lat. poeticus, it. poetico, gr. poietikos)

1. adj. propriu poeziei.
2. (fig.) demn a inspira un poet; (p. ext.) încântător, expresiv, plastic, sensibil, liric.
3. s. n. categorie estetică desemnând genul poetic.
4. s. f. ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică.
5. tratat despre creația poetică.
6. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet.
7. parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului.