Dictionar

figurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. figuratif, lat. figurativus)

1. cu figuri de stil; figurat.
2. (despre unele arte) care folosește reprezentarea plastică a realității.
 

cinedocument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + document)

1. document figurativ audiovizual care fixează cu ajutorul tehnicii cinematografice o serie de obiecte, evenimente, fenomene sub forma unor succesiuni de imagini.
 

configurațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. configurational)

1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.
2. care provine dintr-o configurație; configurativ.
 

figurat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. figuré, lat. figuratus)

1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obișnuit.
2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1).
3. elemente ~e = celulele din sânge.
 

glifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glyphe)

1. pictogramă sau ideogramă (incizată în piatră), reprezentând cuvinte întregi într-o formă figurativă.
 

icastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. icastico, /II/ icastica, gr. eikastike, reprezentativ)

1. adj. referitor la icastică; figurativ.
2. evident, clar.
3. s. f. arta de a reprezenta realitatea în imagini.
 

iconic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iconique, engl. iconic)

1. în felul icoanelor.
2. referitor la imagine.
3. cu caracter de imagine figurativă.
4. (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea.