Dictionar

audiovizual

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. audiovisuel, audio-visuel)

1. mijloc de informare și comunicare care se bazează pe perceperea auditivă și vizuală (radio și televiziune).
2. sector industrial care reunește profesiile de sunet și imagine (radio, televiziune, cinema etc.).
 

audiovizual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. audiovisuel, audio-visuel)

1. care folosește sunetul și imaginea; care solicită în special auzul și văzul; audioviziv.
 

audioviziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. audiovisivo)

1. se spune despre o metodă de comunicare prin sunet și imagine; audiovizual.
 

cinedocument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + document)

1. document figurativ audiovizual care fixează cu ajutorul tehnicii cinematografice o serie de obiecte, evenimente, fenomene sub forma unor succesiuni de imagini.
 

diarium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. diarium)

1. înregistrare scrisă (sau audiovizuală) care raportează ceea ce s-a întâmplat pe parcursul unei zile; jurnal zilnic.
2. (var.) diariu.
 

mediatecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médiathèque)

1. colecție de benzi magnetice, discuri etc.
2. încăpere școlară pentru păstrarea mijloacelor audiovizuale, la învățarea limbilor străine.
 

orticon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Orthikon)

1. (audiovizual) tub videocaptor mai sensibil decât iconoscopul, folosit în camerele de televiziune; orticonoscop.
 

orticonoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. orthiconoscope)

1. (audiovizual) tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune și derivat din iconoscop, în care fasciculul de electroni care permite baleiajul lovește ecranul perpendicular; orticon.