Dictionar

actinometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinométrie)

1. disciplină care studiază radiațiile electromagnetice din atmosferă.
2. măsurare a radiațiilor din atmosferă.
 

aeromagnetometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + magnetometrie)

1. metodă de măsurare din avion a prospecțiunilor magnetice terestre.
 

aeromagnetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aeromagnetometrie)

1. aparat folosit la ridicările și prospecțiunile magnetice de la bordul unui avion; aparat în aeromagnetometrie.
 

alnico

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alnico)

1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).
 

amagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amagnétique)

1. care nu prezintă magnetism; care nu are proprietăți magnetice, care nu atrage metalele feroase și care nu poate fi atras de un magnet; nemagnetic.
 

amper-spiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.