Dictionar

magnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétisme, germ. Magnetismus)

1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul.
2. ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene.
3. (fig.) atracție; influență, fascinație.
4. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice.
 

biomagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biomagnétisme)

1. capitol al biofizicii care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice, precum și acțiunea acestora asupra organismelor vii.
 

criomagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryomagnetisme)

1. magnetism la temperaturi foarte joase.
 

diamagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamagnétisme)

1. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice.
 

electromagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électromagnétisme)

1. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice.
 

ferimagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrimagnétisme)

1. formă de manifestare a proprietăților magnetice ale materiei, specifică feritelor.
 

feromagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferromagnétisme)

1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă.
2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice.
 

amagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amagnétique)

1. care nu prezintă magnetism; care nu are proprietăți magnetice, care nu atrage metalele feroase și care nu poate fi atras de un magnet; nemagnetic.
 

criomagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryomagnetique)

1. (fizică) se referă la fenomenele magnetice observate la temperaturi extrem de scăzute, în general apropiate de zero absolut (-273,15 °C); referitor la criomagnetism.
 

criomagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryomagnetisme)

1. magnetism la temperaturi foarte joase.
 

dinamo-electric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamo-électrique)

1. (despre mașini) care transformă energia mecanică în energie electrică, sub formă de curent continuu.
2. principiu ~ = principiu de bază în exploatarea magnetismului, pentru producerea curentului în motoarele tip dinam.
 

electrocinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrocinétique)

1. referitor la electrocinetică.
2. s. f. ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție.
 

electromagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électromagnétique)

1. referitor la electromagnetism.
2. câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic.
3. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice.