Dictionar

acetonurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétonurie)

1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.
 

afect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacție emoțională intensă și de scurtă durată.
2. denumire generică pentru stările sau reacțiile afective.
3. (med.) leziune.
 

astrospectroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrospectroscopie)

1. cercetare a spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora.
 

cerebropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébropathie)

1. (med.) termen generic care desemnează toate afecțiunile creierului, oricare ar fi cauzele și manifestările lor; maladie a creierului.
 

coacervație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coacervation)

1. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare.
 

controla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrôler)

1. tr. a exercita un control.
2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea.
3. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările.