Dictionar

afect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacție emoțională intensă și de scurtă durată.
2. denumire generică pentru stările sau reacțiile afective.
3. (med.) leziune.
 

aldolază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldolase)

1. enzimă care intervine în reacțiile biologice de degradare a glicogenului sau glucozei, scindând fructoza.
 

bioastronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioastronautique, /II/ germ. Bioastronautik)

1. adj. referitor la bioastronautică.
2. s. f. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică.
 

biocosmonautică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Biokosmonautik)

1. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; bioastronautică.
 

discrazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyscrasie)

1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului.
2. tulburare în coagularea sângelui.
3. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău.
 

ecotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échothymie)

1. reflectare în reacțiile emoționale individuale a tonusului afectiv al celor din jur.