OK
X
biodegradare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. biodégradation)
1.
proces
de
descompunere,
de
distrugere
a
unui
produs
biodegradabil.
abject, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)
1.
care
comite
fapte
reprobabile;
ticălos.
2.
care
inspiră
dezgust,
repulsie,
prin
josnicia,
degradarea
sa
morală;
demn
de
cel
mai
mare
dispreț;
abominabil.
3.
(antonime)
respectabil,
stimabil.
agresivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
1.
însușirea
de
a
fi
agresiv.
2.
(psih.)
comportament
ostil,
destructiv
al
unui
individ.
3.
însușire
a
unor
agenți
patogeni
de
a
ataca
plantele.
4.
ostilitate
a
animalelor.
5.
proprietate
a
apelor
naturale
de
a
ataca,
prin
acțiune
chimică,
construcțiile,
de
a
produce
degradarea
solului.
aldolază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aldolase)
1.
enzimă
care
intervine
în
reacțiile
biologice
de
degradare
a
glicogenului
sau
glucozei,
scindând
fructoza.
biodeteriorare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + deteriorare)
1.
degradare
a
documentelor
de
arhivă,
a
clădirilor
etc.
sub
acțiunea
factorilor
biologici.
biomasă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. biomasse, engl. biomass)
1.
(biol.)
densitatea
viețuitoarelor
pe
unitatea
de
masă
sau
de
volum.
2.
(energie)
materie
organică
care
poate
furniza
energie
prin
degradare.
carie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)
1.
boală
a
dinților
prin
măcinare
lentă
și
progresivă
a
smalțului
și
a
dentinei.
2.
supurație
interstițială
a
țesutului
osos.
3.
defect
superficial
al
pieselor
turnate,
sub
forma
unor
canale
cu
margini
neregulate.
4.
degradare
a
lemnului
prin
găurire
și
măcinare
de
către
cari.