Dictionar

amiotonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyotonie)

1. pierdere sau scădere pronunțată a tonusului muscular; miatonie.
 

anizostenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisosthénie)

1. inegalitate a tonusului în unele grupe de mușchi.
 

ataxoadinamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataxo-adynamie)

1. tulburare a dinamogenezei, combinând scăderea tonusului motor cu diminuarea forței musculare.
 

cataplectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cataplextique)

1. referitor la cataplexie, la pierderea bruscă a tonusului muscular.
 

colaps 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. collapsus)

1. (med.) scădere bruscă a actității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței.
2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului.
 

colecistatonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cholécystatonie)

1. (med.) atonie a vezicii biliare, adică o pierdere a tonicității, a tonusului, a capacității de contractare a vezicii biliare, ceea ce duce la dilatarea acestui organ.