defocalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. défocalisation)

1. focalizare defectuoasă a fasciculului electronic într-un tub catodic.

incidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incidence)

1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.

ionografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ionographie)

1. procedeu radiochimiografic bazat pe variațiile de intensitate a fasciculului de raze X în urma trecerii lui printr-un organ în activitate.

isoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Isoskop)

1. tub electronic, ca orticonul, având în loc de condensator un dispozitiv generator de câmp electric și în care fasciculul de electroni este modulat.

orticonoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. orthiconoscope)

1. (audiovizual) tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune și derivat din iconoscop, în care fasciculul de electroni care permite baleiajul lovește ecranul perpendicular; orticon.

parifascicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périfasciculaire)

1. situat în jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive.
2. din jurul fasciculului vegetal conducător care străbate tulpinile, ramurile și frunzele plantelor.