Rezultate secundare (Fasciculul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. défocalisation)
1. focalizare defectuoasă a fasciculului electronic într-un tub catodic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incidence)
1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ionographie)
1. procedeu radiochimiografic bazat pe variaţiile de intensitate a fasciculului de raze X în urma trecerii lui printr-un organ în activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Isoskop)
1. tub electronic, ca orticonul, având în loc de condensator un dispozitiv generator de câmp electric şi în care fasciculul de electroni este modulat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. périfasciculaire)
1. situat în jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive.
2. din jurul fasciculului vegetal conducător care străbate tulpinile, ramurile şi frunzele plantelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. skiatron)
1. tub catodic al cărui ecran devine mai puţin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic.