Rezultate secundare (Cazurilor):
Exhaustiune
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhaustion, lat. exhaustio)
1. epuizare (completă) de energie, sleire.
2. acțiunea de a epuiza un lichid sau fluid.
3. (matematică) descrie o metodă de calcul care face posibilă obținerea unor rezultate din ce în ce mai precise.
4. (logică) metodă de analiză constând în enumerarea tuturor cazurilor posibile, a tuturor ipotezelor cuprinse într-o întrebare.
Generalmente
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. généralement, it. generalmente)
1. din punct de vedere general.
2. în general, de obicei, în majoritatea cazurilor.
Impaludare
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr., engl. impaludation)
1. apariţia şi înmulţirea cazurilor de malarie într-o anumită regiune.
Incidenţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incidence)
1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.
Oblic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. oblique, lat. obliquus)
1. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.
2. (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).
3. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.
4. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat.
Probabilitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. probabilité, lat. probabilitas)
1. caracterul a ceea ce este probabil; aparență de adevăr, posibilitate cu multe șanse de realizare.
2. (stat. mat.) raportul dintre numărul cazurilor favorabile și al celor total posibile dintr-o experiență etc.
3. teoria ~tății = teorie despre fenomene sau evenimente întâmplătoare, repetabile, cu caracter de masă.
4. calculul ~tăților = capitol al matematicii care se ocupă cu studiul probabilităților producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de același fel.