Dictionar

eroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc.
2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.
 

heroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne)

1. stupefiant toxic derivat al morfinei.
 

supereroină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (super + eroină, cf. fr. superhéroïne)

1. femeie dotată cu superputeri.
 

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).
 

dulcinee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dulcinée)

1. (deseori depr.) femeie care inspiră o pasiune vie și romanescă; eroină a unui amor ridicol.
 

heroinoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héroïnomane)

1. toxicoman care se droghează cu heroină.
 

heroinomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïnomanie)

1. drogare cu heroină.
 

stupefiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupéfiant)

1. adj. care uimește, uluitor.
2. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare.