Dictionar

eroic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héroïque)

1. adj. propriu eroilor; cu calități de erou.
2. măreț, grandios.
3. (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou.
4. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic.
 

eroicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. héroïcité)

1. calitatea unei persoane eroice, caracterul a ceea ce este eroic; (înv.) eroitate.
2. gradul extrem la care se poate ridica un merit, o calitate; eroism.
 

eroico

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. eroico)

1. (muz.) indicație de execuție prin care se cere imprimarea unui caracter eroic unei piese sau fragment muzical.
 

eroicomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héroï-comique, lat. heroicus)

1. care este în același timp eroic și comic.
2. poem ~ = poem-epopee care are un subiect comic.
 

bard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barde, lat. bardus)

1. poet și cântăreț la celți.
2. poet eroic și liric.
 

decorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décoration, lat. decoratio)

1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta și tehnica executării decorurilor.
3. ornamentație.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect.
 

dezeroiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + erou + -iza)

1. a înlătura caracterul eroic al unor fapte, personaje.
 

epopee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épopée, gr. epopoiia)

1. poem epic în versuri, de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebită însemnătate pentru viața unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare; epos.
2. șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase.
 

epopeic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. epopeico)

1. referitor la epopee, care are caracter de epopee; (prin ext.) eroic, grandios.
 

eroicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. héroïcité)

1. calitatea unei persoane eroice, caracterul a ceea ce este eroic; (înv.) eroitate.
2. gradul extrem la care se poate ridica un merit, o calitate; eroism.