eroic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héroïque)

1. adj. propriu eroilor; cu calități de erou.
2. măreț, grandios.
3. (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou.
4. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic.

liră 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lyre, lat., gr. lyra)

1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor.
2. (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice).
3. dispozitiv în formă de liră, care permite dilatarea unei conducte.
4. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică.
5. element decorativ în formă de liră, în mobila Biedermeier.

orfic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orphique)

1. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia.
2. poeme ~e = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu.
3. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos.

osianic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ossianique)

1. propriu lui Ossian; în maniera poemelor lui Ossian.

osianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ossianisme)

1. caracter, atmosferă proprie poemelor lui Ossian, caracterizate printr-un suflu eroic arhaizant.

rapsod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rapsode)

1. (în Grecia antică) cântăreț popular care colinda orașele recitând fragmente din poeme epice.
2. poet (epic); bard.