OK
X
autotransport
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (rus. автотранспорт)
1.
mod
de
transport
care
utilizează
automobilele,
vehiculele
utilitare
(ușoare
și
grele)
și
vehiculele
cu
două
roți;
transport
rutier.
biotransport
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + transport)
1.
noțiune
cuprinzând
vehiculele
puse
în
mișcare
prin
forța
musculară
a
omului.
carambol
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. carambole)
1.
(la
biliard)
bilă
roșie.
2.
(la
jocul
de
biliard)
atingere
cu
bila
proprie
a
celorlalte
două
bile
(prin
care
se
marchează
un
punct
pentru
jucător);
punct
înscris
în
acest
fel;
carambolaj.
3.
(fig.,
fam.)
situație
încurcată;
neînțelegere;
încurcătură;
zăpăceală.
4.
(prin
ext.)
un
accident
în
serie
în
care
vehiculele
se
ciocnesc
între
ele.
5.
(prin
ext.;
fam.)
serie
de
șocuri,
ciocniri
de
oameni
sau
lucruri
între
ele.
compostor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. composteur)
1.
aparat
cu
litere
sau
cifre
interșanjabile
cu
care
se
marchează,
se
datează
documente.
2.
dispozitiv
pentru
perforat
bilete
în
vehiculele
cu
autotaxare.
gazificator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gazéificateur)
1.
dispozitiv
pentru
trecerea
în
stare
gazoasă
a
gazelor
lichefiate,
folosit
în
vehiculele
spațiale.
liră 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lyre, lat., gr. lyra)
1.
instrument
muzical
rudimentar,
dintr-o
cutie
de
rezonanță,
două
brațe
în
formă
de
coarne
și
mai
multe
coarde
ciupite
cu
un
plectru,
cu
care
poeții
din
antichitate
își
acompaniau
recitarea
poemelor.
2.
(fig.)
simbol
al
talentului
poetic,
al
poeziei
(lirice).
3.
dispozitiv
în
formă
de
liră,
care
permite
dilatarea
unei
conducte.
4.
priză
de
curent
la
vehiculele
cu
tracțiune
electrică.
5.
element
decorativ
în
formă
de
liră,
în
mobila
Biedermeier.