Dictionar

Rezultate principale (Carambol):

Carambol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)

1. (la biliard) bilă roşie.

2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.

3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.

4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.

5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.


Rezultate secundare (Carambol):

Carambola

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caramboler)

1. tr., intr. (la biliard) a face carambolaj.

2. (fam.) a lovi, a ciocni.


Carambolaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambolage)

1. efectuare a unui carambol; atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard.

2. (var.) carambolaș, (învechit) carambolagiu.


Carambola

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caramboler)

1. tr., intr. (la biliard) a face carambolaj.

2. (fam.) a lovi, a ciocni.


Carambolaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambolage)

1. efectuare a unui carambol; atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard.

2. (var.) carambolaș, (învechit) carambolagiu.


Stock-car

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. stock-car)

1. automobil destinat curselor de obstacole şi caramboluri, în care concurenţii au voie se tamponeze şi să-şi bareze calea unul altuia.

2. cursă destinată unor astfel de maşini.