carambolaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. carambolage)
Etimologie: (fr. carambolage)
1. efectuare a unui carambol; atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard.
2. (var.) carambolaș, (învechit) carambolagiu.