Dictionar

-BLEFARIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. blepharon „cili, pleoapă”)

1. „pleoapă”.
 

ablefarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablépharie)

1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.
 

acheilarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. acheilaria)

1. (bot.) degenerarea sau lipsa labelului.
 

angarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angarie)

1. rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri.
 
 

anticarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. anticarious)

1. inv. (despre substanțe) care combate cariile dentare.
 
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

ACARI-, ACARO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari „căpuşă”)

1. „acarieni”.
 

acaricid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acaricide)

1. (substanță) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.
 

acarifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarifère)

1. care poartă acarieni.
 

acariocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.