OK
X
apreciativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. appréciatif)
1.
care
conține
sau
exprimă
o
apreciere;
care
marchează
o
apreciere;
estimativ.
apreciator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. appréciateur)
1.
I.
care
apreciază.
2.
capabil
să
aprecieze
ceva
la
adevărata
sa
valoare.
3.
II.
cel
care
apreciază.
4.
(înv.)
cel
care
face
estimări,
determină
valoarea
de
piață
a
unui
obiect.
5.
(var.)
(înv.)
aprețiator.
apreciabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. appréciable)
1.
care
poate
fi
apreciat;
considerabil.
cincila
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. chinchilla)
1.
(zool.)
animal
din
ordinul
rozătoarelor,
de
mărimea
unui
cobai,
a
cărui
blană
este
foarte
apreciată;
include
două
specii
sălbatice
rare
care
trăiesc
în
America
de
Sud
și
o
formă
domestică.
2.
(var.)
șinșilă.
lota
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lotte)
1.
pește
de
apă
dulce,
cu
corpul
turtit
lateral
și
a
doua
înotătoare
dorsală
foarte
lungă,
apreciat
pentru
carnea
sa.
mangustan
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. mangoustan)
1.
(bot.)
arbore
din
regiunile
tropicale,
din
familia
gutiferelor,
care
dau
un
fruct
foarte
apreciat;
mangustanier.
2.
(bot.)
fructul
acestui
arbore
numit
și
fructul
zeilor
sau
regina
fructelor
tropicale.
mangustanier
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. mangoustanier)
1.
(bot.)
arbore
din
regiunile
tropicale,
din
familia
gutiferelor,
care
dau
un
fruct
foarte
apreciat;
mangustan.
meru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mérou, sp. mero)
1.
pește
teleosteean
osos,
cu
carnea
foarte
apreciată,
care
poate
atinge,
în
mările
calde,
2
m
lungime
și
o
greutate
de
100
de
kg.