acordor 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordoir)

1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.

acorie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. koros, saţietate)

1. lipsa senzației de sațietate la masă.

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.

agregat 2

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. agrégé)

1. (în unele țări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.

alfa 2

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. alfa)

1. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc.
2. hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante.

alo 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allo, engl. hallo)

1. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

acromatopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatopsie)

1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).

acru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. acre)

1. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m²), în țările anglo-saxone.

acuzator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. accusateur)

1. (cel) care acuză.
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.

aeropauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeropause)

1. regiune între 20 și 200 km deasupra Pământului.