amidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amide)

1. compus organic obținut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

acetazolamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétazolamide)

1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficiența cardiacă, în ciroză etc.

amidază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amidase)

1. enzimă care desface legătura dintre carbon și azot.

amidazină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din amidază + -ină sau din amidazin)

1. (farm.) medicament cu acțiune tuberculostatică; tuberculostatic.

antisulfamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisulfamide)

1. denumire generică pentru substanțele care se opun acțiunii bacteriostatice a sulfamidelor.

carbamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Karbamid)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CO(NH₂)₂; uree.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

briliant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brillant, rus. brilliant)

1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă.
2. caracter de literă de trei puncte tipografice.

buciardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucharde)

1. ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți în formă piramidală, pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție adâncituri regulate.

butisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boutisse)

1. zidărie de cărămidă, așezată pe lat.