OK
X
estimativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. estimatif)
1.
care
constituie
o
estimare;
determinat
prin
estimare;
estimatoriu.
apreciativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. appréciatif)
1.
care
conține
sau
exprimă
o
apreciere;
care
marchează
o
apreciere;
estimativ.
estimatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. estimatoire)
1.
care
vizează
să
estimeze
ceva;
care
conține
o
estimare;
estimativ.
2.
care
se
referă
la
estimare,
la
actul
de
a
estima,
de
a
determina
valoarea,
prețul
unui
bun
sau
obiect;
care
se
referă
la
faptul
de
a
evalua
un
număr,
o
mărime,
o
calitate;
estimativ.