Dictionar

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.
 

antipodal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipodal)

1. care se găsește la antipozi; antipodic.
 

antipodară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipodaire)

1. (mat.) curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată.
 

antipodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antipodisch)

1. care se găsește diametral opus unui lucru, persoane etc.
2. situat la antipozi; antipodal.
 

antipodal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipodal)

1. care se găsește la antipozi; antipodic.
 

antipodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antipodisch)

1. care se găsește diametral opus unui lucru, persoane etc.
2. situat la antipozi; antipodal.