ecopraxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. échopraxie)

1. (med.) tendință patologică de imitare automată a acțiunilor și gesturilor persoanelor din jur; ecochinezie.

expresie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expression, lat. expressio)

1. îmbinare de cuvinte, construcție sintactică prin care se exprimă o idee, un sentiment.
2. grup (fix) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee.
3. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor.
4. înfățișare a feței reflectând o stare sufletească.
5. formulă care exprimă raporturi matematice.

gestualitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. it. gestualità)

1. capacitatea de a se exprima prin gesturi și, de asemenea, ansamblul gesturilor unei persoane ca mijloc de exprimare si comunicare; caracter gestual.

mimetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mimétisme)

1. însușire a unor animale de a-și schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul înconjurător.
2. (fig.) reproducere mecanică a gesturilor și atitudinilor cuiva; imitație (servilă) a unui model; maimuțăreală.

scamatorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (scamotor + -ie)

1. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.
2. (fig.) înșelătorie, potlogărie.

stilist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. styliste)

1. profesionist responsabil de stilism.
2. profesionist care determină, în numele unui producător, care ar trebui să fie caracteristicile unei mode viitoare, a unui produs nou.
3. scriitor care se conformează regulilor de stil, care se distinge prin stilul operelor sale.
4. specialist în estetica industrială.
5. (sport) boxer dotat cu o tehnică deosebită.
6. (sport) sportiv care se caracterizează printr-un stil remarcabil, îmbinând eleganța și eficiența gesturilor.