satelit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. satellite)

1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.
2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.
3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.
4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.
5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.
6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.
7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.
8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.

biosatelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. biosatellite)

1. satelit având viețuitoare la bord, în scopuri experimentale.

minisatelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + satelit)

1. satelit de dimensiuni reduse.

satelitism

Parte de vorbire:  s.n. sg.  
Etimologie: (satelit + -ism)

1. sistem universal de dependență între diferitele corpuri cerești.

supersatelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (super1- + satelit)

1. satelit (de telecomunicații) de mare capacitate.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

aerofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice.

apogeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apogée, gr. apogaion)

1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial.
2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme.

asteroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéroïde)

1. nume dat unor planete mici, sateliți ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte și Jupiter; planetoid.

astrodrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. astrodrome)

1. teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; cosmodrom.

biosatelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. biosatellite)

1. satelit având viețuitoare la bord, în scopuri experimentale.