Dictionar

martela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. marteler)

1. a bate cu ciocanul, a ciocăni un metal.
2. (fig.) a chinui, a hărțui.
 

martelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. martelage)

1. ciocănire a metalelor.
2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special.
3. (fig.) chinuire; hărțuire.
 

martellato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. martellato)

1. (muz.; la instrumentele cu arcuș) sacadat, energic, cu arcușul smucit.
 

martensită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. martensite)

1. constituent structural al oțelurilor călite, cu o densitate foarte mare.
 

amartiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după aluniza, aseleniza)

1. a coborî lent pe suprafața planetei Marte.
 

asteroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéroïde)

1. nume dat unor planete mici, sateliți ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte și Jupiter; planetoid.
 

marțian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. martien)

1. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte.
2. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte.
 

salieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saliens, lat. salii)

1. pl. (ant.) colegiu de 12 preoți ai cultului zeului Marte, păstrători ai scuturilor sacre și conducători ai dansurilor războinice la sărbătoarea acestuia: salii.
 

salii

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (lat. salii)

1. (istorie romană) colegiul celor doisprezece preoți salieni (preoți recrutați din familiile patriciene și deosebit de devotați venerării zeului Marte).