Dictionar

afgan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
 

african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
2. adj. care aparțin Africii.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie.
 

aheean, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. achéen)

1. adj., s. m. f (locuitor) din Ahaia (Peloponez).
2. (s. n.) vechi dialect vorbit de aheeni.
 

akkadian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. akkadien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Akkad.
2. (s. f.) limbă semitică veche vorbită în Asiria.
 

albanez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
 

algerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algérien)

1. (locuitor) din Algeria.
2. (s. n.) dialect arab vorbit în Algeria.