aparataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. appareillage)

1. totalitatea aparatelor într-un anumit domeniu.

cofret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coffret)

1. dulăpior cu ușă metalică ce adăpostește aparatajul de siguranță al unei instalații electrice.

radiotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. radiotechnique)

1. adj. referitor la radiotehnică.
2. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor.
3. tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații.

satelit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. satellite)

1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.
2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.
3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.
4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.
5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.
6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.
7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.
8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.