Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

comatos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comateux)

1. adj. referitor la starea de comă1, care produce comă
2. adj., s. m. f. (bolnav) în stare de comă.
 

contraindica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contre-indiquer)

1. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicație contrară.
 

emfizematos, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. emphysémateux)

1. (bolnav) care suferă de emfizem (pulmonar).
 

grafofob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. graphophobe)

1. (bolnav) de grafofobie.
2. (persoană) care prezintă aversiune față de scris.
 

scarlatinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scarlatineux)

1. (bolnav) de scarlatină.