Dictionar

filogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phylogénie)

1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză.
2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii.
 

autofilogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophyllogénie)

1. dezvoltare a unor frunze din lamina altor frunze.
 

filogenie; filogeneză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phylogenesis
2. FR phylogénie; phylogénèse
3. EN phylogeny; phylogenesis
4. DE Phylogenese; Phylogenie; Stammesgeschichte
5. RU филоrенез; филоrения
6. HU filogenezis, filogénia, törzsfejlődés folyamata
 

polifilogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (poli- + filogenie)

1. filogenie din mai multe linii de descendenți.
 

acmee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie.
 

filogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phylogénétique)

1. (biol.) referitor la filogenie, adică la istoria evolutivă a unei specii.
2. (biol.) clasificare ~ă = sistem de clasificare a ființelor vii care urmărește să țină seama de gradele de înrudire dintre specii și care, prin urmare, face posibilă înțelegerea istoriei lor evolutive.
 

filogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. philogenèse)

1. (biol.) studiul evoluției unei specii sau a unui grup de specii și al relațiilor de filiație dintre organismele vii; filogenie.
2. (lingv.) studiul evoluției istorice a unei limbi, cu diferitele sale stadii.
 

filogenist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phylogéniste)

1. specialist în filogenie, știință care studiază formarea și dezvoltarea speciilor de animale și plante.
 

mecanostructură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mecano- + structură)

1. structură funcțională a țesuturilor și organelor, rezultat al adaptărilor acestora de-a lungul filogeniei și ontogeniei, sub influența factorilor mecanici.
 

morfofilogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphophylogenèse)

1. studiu al genezei variabilității morfologice în cursul filogeniei.