OK
X
descendență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. descendance)
1.
înrudire
în
linie
coborâtoare;
filiație.
2.
totalitatea
urmașilor;
posteritate.
condescendență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. condescendance)
1.
atitudine
plină
de
considerație,
de
respect,
atenție
și
bunăvoință
față
de
cineva;
amabilitate;
deferență.
2.
(peior.)
bunăvoință
cu
aer
de
dispreț,
aroganță,
superioritate.
descendență; filiație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
descendentia
2.
FR
descendance;
filiation
3.
EN
descent;
descendence
4.
DE
Abstammung;
Deszendenz
5.
RU
происхождение
6.
HU
leszármazás,
filiáció
ameliorator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. améliorateur)
1.
I.
care
ameliorează;
având
puterea
de
a
îmbunătăți;
ameliorant.
2.
(creșterea
animalelor)
a
cărui
contribuție
genetică
îmbunătățește
o
rasă
sau
o
descendență.
3.
II.
cel
care
ameliorează.
4.
cal
de
reproducție
a
cărui
contribuție
genetică
îmbunătățește
o
rasă
sau
o
descendență.
androsteril
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. androstérile)
1.
I.
(biol.)
se
referă
la
un
individ
sau
descendență
care
nu
produce
gameți
masculini
sau
care
produce
gameți
masculini
sterili.
2.
II.
(biol.)
mascul
steril.
anticlimax
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anticlimax)
1.
parte
dintr-o
propoziție
a
cărei
gradație
este
descendentă.
2.
opoziție
într-un
context
a
două
gradații,
ascendentă
și
descendentă.
3.
(antonim)
climax.
antitrombă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (anti- + trombă)
1.
coloană
înaltă
de
apă
de
formă
conică
sau
trombă
marină
descendentă;
vârtej,
sorb
gigantic.
binominalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. binominalisme)
1.
sistemul
nomenclaturii
binare.
2.
(biol.)
clasificare
descendentă
bazată
pe
caractere
care
privesc
în
esență
sexualitatea
speciilor.
catabatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. katabatique)
1.
(despre
vânturi)
care
posedă
o
componentă
verticală
descendentă.