sorbă

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (sorb + -ă)

1. fructul sorbului (arbore cu frunze crestate, cu flori albe și fructe roșietice cărnoase).

sorbet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sorbet)

1. băutură răcoritoare, din suc de fructe și lichior.

sorbetieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sorbetière)

1. recipient pentru prepararea sorbetului.

sorbită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sorbite, germ. Sorbit)

1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite.
2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei.

sorbitol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sorbitol)

1. compus chimic din bacele de scoruș, colagog și purgativ.

sorbonard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sorbonnard)

1. (student, profesor) de la Sorbona.

absorbabil, -ă,

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absorbable)

1. (chim.) care poate fi absorbit.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.

absorbitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. absorbeur)

1. adj. absorbant.
2. s.n. organ al unei instalații frigorifice în care se produce absorbția agentului frigorigen.

absorbtiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absorptif)

1. absorbant.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.