Dictionar

 

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.
 
 

tromba marina

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tromba marina)

1. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu o cutie de rezonanță alungită care se subția spre capăt.
 

trombaci

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (rus. trubač)

1. persoană care cântă din trâmbiță; trâmbițaș, (înv.) trompet.
2. (var.) trumbaci.
 
 

trombarterită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. thrombo-artérite)

1. (med.) inflamație, însoțită de tromboză, a pereților unei artere; arterită obliterantă.
 

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.
 

tornadă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tornade, sp. tornado)

1. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni.
 

trubaci

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (cf. rus. трубач)

1. trâmbițaș la vânătoare.
2. (var.) (înv.) trombaci, (înv.) trumbaci.