trâmbițaș
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (trâmbiță + -aș)
Etimologie: (trâmbiță + -aș)
1. persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompetist.
2. (în trecut) persoană care suna din trâmbiță cu scopul de a aduna lumea pentru a face un anunț.
3. (var.) (înv.) trimbițaș, (înv.) trumbițaș, (înv., reg.) trâmbitaș.