axiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axiologie)

1. disciplină filozofică care studiază geneza, structura și ierarhia valorilor; teoria valorilor.

cardinal 1

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cardinal)

1. prelat care ocupă cea mai înaltă funcție în ierarhia bisericii catolice, după papă.
2. (adj.) roșu-~ = roșu-purpuriu.
3. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.

carieră (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupație.
2. poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitație în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.

comandor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandeur)

1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului.
2. rang în ierarhia unor ordine.

congregaționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégationalisme)

1. mișcare protestantă din Anglia, care revendica autonomia bisericilor locale față de stat și nega ierarhia ecleziastică.

dan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dan)

1. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.).