gradual 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. graduale)

1. (în liturghia catolică) nume dat inițial unei cântări responsoriale, devenită apoi cântare solistică.
2. carte liturgică cuprinzând, pe lângă cântările graduale (1), cântările misei.

gradual 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. graduel, engl. gradual)

1. care crește sau scade treptat.

gradualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gradualism)

1. concepție potrivit căreia evoluția speciilor se desfășoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziție, rezultând în final specii noi.

gradualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. gradualist)

1. I. referitor la gradualism (teorie neodarwinistă conform căreia evoluția se desfășoară în etape mici, graduale).
2. II. adept al gradualismului.

gradualitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gradual + -itate)

1. calitatea de a fi gradual sau de a se realiza prin etape graduale; caracter gradual.

carieră (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupație.
2. poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitație în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.

catastrofist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. catastrophist)

1. I. referitor la catastrofism; care anunță o catastrofă.
2. II. partizan al catastrofismului; persoană care anunță o catastrofă.
3. (antonim) gradualist.

degresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégression, lat. degressio)

1. micșorare treptată, graduală.

gradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradation, lat. gradatio)

1. creștere sau descreștere graduală, pe grade.
2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni.
3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta.
4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc.
5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției.
6. sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția.

gradual 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. graduale)

1. (în liturghia catolică) nume dat inițial unei cântări responsoriale, devenită apoi cântare solistică.
2. carte liturgică cuprinzând, pe lângă cântările graduale (1), cântările misei.

gradualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. gradualist)

1. I. referitor la gradualism (teorie neodarwinistă conform căreia evoluția se desfășoară în etape mici, graduale).
2. II. adept al gradualismului.