Dictionar

catastrofa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. catastropher)

1. a consterna, a descuraja.
2. a produce cuiva o catastrofă.
 

catastrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
 

catastrofal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. katastrophal)

1. care dă naștere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic.
 

calamitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calamité, lat. calamitas)

1. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate.
 

catastrofa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. catastropher)

1. a consterna, a descuraja.
2. a produce cuiva o catastrofă.
 

catastrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catastrophique)

1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.
2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.
3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.
 

catastrofist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. catastrophist)

1. I. referitor la catastrofism; care anunță o catastrofă.
2. II. partizan al catastrofismului; persoană care anunță o catastrofă.
3. (antonim) gradualist.
 

dezastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désastre)

1. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate.
 

dezastruos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désastreux)

1. care constituie un dezastru; catastrofal, groaznic.
2. (var.) dezastros.