cacadu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kakadu)

1. papagal din Australia, cu penajul alb, care poartă pe cap un moț de pene viu colorate; cacatoes.

cardinal 1

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cardinal)

1. prelat care ocupă cea mai înaltă funcție în ierarhia bisericii catolice, după papă.
2. (adj.) roșu-~ = roșu-purpuriu.
3. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.

corvide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corvidés)

1. pl. familie de păsări de diferite mărimi și cu penajul diferit colorat: corbul.

crinieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crinière)

1. creasta unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente.
2. (fig.) cunună (de păr) abundentă.

derivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérive)

1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acțiunea curenților.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor și curenților.
3. deplasare a ghețurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voință, fără energia necesară unei acțiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.

direcție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. direction, lat. directio)

1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni.
2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc.
4. ~ de scenă = regie.
5. funcție de director; biroul directorului.
6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.
7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.
8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.